Voci pentru România: un interviu cu Horia Mihail

Solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio,  pianistul Horia Mihail a susţinut concerte, recitaluri solo şi de muzică de cameră în 18 ţări, pe 4 continente, colaborând cu artişti cunoscuţi precum Roman Totenberg, Lory Wallfisch, Robert Merfeld, Peter Zazofsky, Andres Diaz şi Nathaniel Rosen. A fost lector universitar la Boston University și  solist al orchestrelor Boston Pops, Topeka Symphony, Boston University Symphony şi University of Illinois Symphony. În calitate de președinte al Asociației Culturale Accendo, Horia Mihail desfășoară o intensă activitate managerială, organizând cinci turnee MusicON ale Romanian Piano Trio, trei turnee Stradivarius,  turneele Pianul Călător ,  Duelul Viorilor: Stradivarius vs. Guarneri și Cele trei dive.

1. Nu sunt puţini tinerii în opinia cărora opțiunea de a rămâne în România ar echivala cu plafonarea cel puțin profesională, dacă nu și personală. Cum vi se pare această opinie, dat fiind faptul că v-ați întors după 10 ani din SUA unde ați activat ca Associate Professor la Boston University?

În primul rând, ar trebui să fac o remarcă ce se referă la sintagma „întors în România”. Nu m-am considerat niciodată un imigrant, am fost plecat într-o altă țară pentru a studia și pentru a îmi îmbogăți cunoștințele în cele mai varii domenii. Anii petrecuți în Statele Unite au reprezentat doar o perioadă în care am acumulat foarte mult, atât profesional cât și uman. Sunt convins că activitatea mea profesională din ultimii ani, atât în România cât și peste hotare, precum și multele alte exemple de români care se împlinesc profesional și personal aici în România,  demonstrează că în cele mai multe cazuri plafonarea este de fapt o „opțiune personală” care nu are legătură cu locul în care te afli.      

2.  Cât de mult v-a ajutat experiența studiului în Statele Unite în proiectele profesionale pe care le-ați dezvoltat ulterior?

În afară de experiența pe care am dobândit-o atât prin cele ce am învățat de la doi mari profesori – Ian Hobson la University of Illinois și Anthony di Bonaventura la Boston University – cât și din contactul pe care l-am avut cu iluștri muzicieni ai lumii, am reușit să dezleg secretul business-ului muzical, asa cum funcționează, cu bine, în atâtea țări civilizate din lume. Din păcate, acei mecena din vechime ai artiștilor au dispărut sau sunt pe cale de dispariție. În același timp finanțarea diverselor proiecte culturale necesită bani iar guvernele sunt din ce în ce mai zgârcite. Atragerea sponsorizărilor pentru cultură este un domeniu foarte vast dar, din păcate, puțin explorat în România. Este, însă, un parametru indispensabil atât pentru artiști, cât și pentru public. Ei bine, pentru a obține sponsorizări, artistul (sau managerul) trebuie să ofere în schimb anumite beneficii, printre ele fiind și numărul de spectatori de la evenimentele prezentate. Muzica „la modă” atrage mai mulți spectatori, e adevărat, în consecință și sponsorizari mai mari. Secretul însă, ne este oferit „pe tavă” de marile orchestre occidentale și nu numai (Boston Symphony, Berlin Philharmonic, etc, etc, etc). Fondurile sunt atrase prin spectacole de masă extrem de bine mediatizate (concerte pops, spectacole în aer liber, muzică de film și multe altele) și sunt folosite pentru întreaga activitate a ansamblului. Practic, am reușit să adaptez acest sistem la realitatea românească, am deschis o cale viabilă pentru mulți artiști, organizarea a 11 turnee naționale în doar șase ani (cinci turnee Music ON ale Romanian Piano Trio, trei turnee Stradivarius, iar în 2011 Pianul Călător, Duelul Viorilor și Cele trei dive – ultimele trei cu largul concurs și ajutor al Radio România Cultural), demonstrând că se poate și în România.

Citește tot interviul aici.