Voci pentru România: un interviu cu Florentina Cărbunaru

După ce a fost aleasă delegat de tineret al României la ONU printr-un program care permite statelor membre implicarea directă a tinerilor în procesul decizional şi influenţarea politicilor internaţionale pentru tineret, Florentina Cărbunaru s-a întors la Cluj să ajute tinerii să pătrundă mai uşor pe piaţa forţei de muncă. În prezent, face parte dintr-o echipă de cercetare care analizează situaţia elitelor din România din perioada interbelică. 

Despre Florentina Cărbunaru ştiu că este pasionată de fotografie, pictură şi istoria artei, însă a rămas cunoscută opiniei publice prin faptul că a fost delegat al României la ONU. Ce a însemnat această experienţă pentru tine?

Am fost aleasă delegat de tineret al României la ONU. Însă nu am putut să îmi împlinesc făgăduielile făcute tinerilor din România pentru că anul trecut, când mi-a fost încredinţată mie această isprăvnicie, programul a suferit câteva modificări majore. În ţara noastră, el era organizat până atunci de Consiliul Tineretului din România care va intra in conflict, la un moment dat în timpul mandatului, cu Autoritatea Naţională de Sport şi Tineret. Şi, aşa cum se întâmplă de obicei în ţara noastră, deşi mandatul începuse de câteva luni, s-a decis oprirea lui pentru a fi organizată anul următor sub egida ANST. Tare m-am supărat atunci. Dar am revenit la Cluj printre studenţi şi printre organizaţiile studenţeşti şi mi-am dat seama că, în fapt, pot să aşez gândurile în planuri şi aici, dar la o scară mai mică.

În primul rând, această experienţă a fost catalizatorul preocupării, care ulterior va deveni constantă, asupra tinerilor şi a dimensiunilor cu care aceştia ni se înfăţişează în fiecare zi: social, economic, antropologic, pedagogic, moral, etic ş.cl. Şi cum putea fi oare mai pertinent şi mai legitim decât venind tot din partea unui tânăr, căci m-am convins ulterior că formularea clişeistică “prăpastia dintre generaţii” nu este o invenţie a vreunui ageamiu, ci un fapt firesc a unei lumi în schimbare.
În al doilea rând, delegaţia de tineret la ONU mi-a adus în cale şi oameni care aproape de fiecare dată când îi întâlneam mi se tăia răsuflarea. Erau dintre cei mai diferiţi din toate perspectivele, dar dintre cei mai minunaţi. În fapt, eu cea de acum sunt câte o bucată din toţi aceştia care s-au oprit puţin şi în faţa mea în fuga lor prin lume. Ei m-au zidit aşa.

Citește tot interviul aici.